Am dat recent de o melodie veche, veche tare si fara sens 
. Totusi, melodia asta veche si fara sens mi-a facut inima sa tresare. Tigara era sa cada din mana, mieunatul pisicii a disparut si pentru o clipa m-am intors in trecut. Am avut un moment in care tineretea (eu zic asta, care sunt o veritabila baba) mi-a trecut prin fata ochilor. Nu stiu de ce dar mi-am adus aminte de toate “iubirile” din tinerete.
Ce sentimente, ce emotii, cate lacrimi, cate vise, cate etc ….stiti continuarea. Au trecut multi ani de atunci (bine nu chiar foarte multi dar raportati la varsta mea pot spune ca sunt multi) si a trebuit sa ascult melodia asta ca sa imi reinvie amintirile. Atat au reinviat, amintirile, sentimentele nu ar fi avut cum. As vrea acum sa pot da de o persoana, care e ddparte si de care nu mai stiu de mult nimic. Nu va ganditi la prostii, mey. As vrea sa bem o cafea, sa ne plimbam si de ce nu sa stam sub copacul nostru (daca il mai gasim). Din pacate, dragilor, nu este posibil. Trebuie sa ma multumesc cu cana de cafea de fiecare dimineata, savurata in fotoliul din fata calculatorului. Asta nu ma opreste insa sa retraiesc anumite momente.
Va rog faceti un exercitiu de memorie. Va veti surprinde. Toate gandurile va vor disparea, indiferent care ar fi. Un sentiment pe care nu il pot explica va va cuprinde. La mine cel putin asa a fost. Vechile iubiri, mai mici sau mai mari, vor ramane mereu ascunse undeva intr-un cufar al carei cheie o poate avea o melodie, o strada, o expresie. Eu sper ca nu veti regasi regrete uitate de mult. Si chiar daca asa va fi, zambiti si nu ma refer la un zambet amar. Pastrati experientele trecute ca niste lectii scumpe ale adolescentei.
Iar sunt melancolica. Ce sa va fac? Asa ma prindeti in ultimul timp. Anyway, nu stiu daca printre randurile mele va veti regasi dar la urma urmei daca ati avut rabdare sa ajungeti pana la randul asta, tot e ceva. Inchei aici. Trebuie sa ma intorc la viata de zi cu zi si sa inchid iar cufarul cu amintiri. Va salut!
Etichete: amintiri, melancolie, vechi iubiri
06/03/2010 la 23:38 |
draga ralu, cu totii cautam ceva… si e drept toti suntem nostalgici in fata unei melodii, unei strazi, unor locuri in care am fost cu cineva din trecut. La 15 ani visam la majorat….18 ani whoauuuu super totul va fi si mai bine ca acum (am sa fac, am sa dreg!!!). La 18 ani visam de 25… gata suntem adulti… ce bineee (am sa fac, am sa dreg) si va fi mult mai bine. dar dupa? oare de ce natura umana asteapta tot timpul altceva? de ce ne lasam prada nostalgiei si de ce oare nu ne amintim decat de lucrurile bune din trecut si nu si de cele naspa? la 15 ani eram adolescenti turbulenti, fiecare cu povestea noastra, la 18 incep primele iubiri care nu sunt si cele mai reusite, pt care am plans si ne-am consumat si nu am dormit noaptea. la 25 alte responsabilitati pe care nu am vrea absolut sa le asumam dar suntem obligati fiecare in felul lui sa le respectam….
si totusi e ciudat din trecut (la vreme de “pahar” sau nostalgie) ne amintim cel mai des de lucrurile bune, de amintiri frumoase si atunci fata de noile responsabilitati in fata carora viata ne-a pus, ni se pare totul mai naiv, inocent, frumos, departe…
uite ce iti propun eu care nu am ajuns prea departe in ierarhia anilor (hahah fii buna si nu spune la nimeni cati ani am!!!!)… hai in momentele de nostalgie sa ne bucuram si de ceea ce traim acum si de planurile de viitor. pentru ca in fond planurile astea ne tin pe noi pe linia de plutire. telurile pe care ni le propunem si cei dragi noua (acum)!
nu stiu cum va fi viata noastra peste 10 ani dar stiu ca acum, ana imi zice ca ma iubeste “pana la stele”. orice forma de nostalgie, amintire traire din trecut nu mai are nici o importanta fata de emotia prezentului!!
si fata de emotia viitorului apropiat, cand astept cu nerabdare sa ma stanga in bratele ei mici si sa imi zica din nou ca sunt cea mai buna mama… nu mai am timp de nostalgie draga mea ralu. prezentul ma copleseste, ma face sa vibrez, sa traiesc ….
e bine.
atat de bine.
sunt sigura ca aselasi sentiment ai sa il gaseti si tu in inimioara ta daca ai sa il cauti. lucruri marunte dar puternice… sunt sigura ca le traiesti in fiecare zi.
bineinteles ca trecutul nu se uita atat de usor, dar ce mai conteaza? un zambet (amar sau nu)in coltul gurii si atat.
ma scuzi ca am intervenit. probabil un moment in care vroiam sa te simt alaturi de mine si sa… vorbim, atat!
traiasca tehnologia si internetul hahah!.
te pupesc draga mea si vreau sa ne mai scrii.