A venit din nou acea perioada a anului in care toata lumea alearga de nebuna. Mancare, curatenie, cadouri, brad, instalatie, popa, colindatori etc etc…Ei bine, ca in fiecare an, lumea din jurul meu imi fura Craciunul. Mi-l fura mama cu intrebarile ei stupide “Cum stai cu curatenia?”, mi-l fura colega mea cu discutii despre meniul de sarbatori, mi-l fura sotul cu comentarii idioate “Nu mai manca prajiturile! La musafiri ce le mai dai?” (el a avut proasta impresie ca le-am cumparat pentru musafiri si nu pentru mine!), mi-l fura pietarii cu brazii lor foarte urati, mi-l fura sefu’ cu o gramada de treaba, mi-l fura prietenii cu programul lor foarte incarcat.
Am hotarat! Anul asta imi voi recupera Craciunul. Nu stiu de ce persoanele din jurul meu sunt obsedate de curatenia de craciun, de mancarea de craciun si de toate chestiile tampite si irelevante din lume. Ma intereseaza prea putin daca persoana X are baia frecata si salata boeuf pe masa. Eu nu ma duc in inspectie si avand in vedere tona de mancare pe care ma obliga sotul sa o fac, cu siguranta nu ma intereseaza salata lor boeuf.
Vreau sa cred ca nici pe musafirii mei nu ii va interesa, mai ales ca nu voi avea nici baia frecata si nici salata boeuf pe masa. Acest aspect mi se pare irelevant. Tot ce vreau de Craciun este sa am parte de el. Nu vreau sa fie iar un Craciun plin de obligatii si responsabilitati si cu atat mai putin nu vreau sa fiu stresata 3 saptamani pentru 3 zile de Craciun. Vreau ca acest Craciun sa fac orice imi trece prin cap fara sa ma gandesc ca tre’ sa fiu acasa pentru nu stiu ce persoana insuportabila, ca tre’ sa merg in vizita la Y doar pentru ca TREBUIE. Ei bine, vreau ca acest Craciun sa nu trebuiasca sa fac nimic. Vreau sa imi vad prietenii fara ca acesti sa imi spuna ca sunt prea ocupati cu alte vizite tampite facute din obligatie.
Cand eram copil simteam Craciunul altfel, asa cum toti o faceam. Mereu am zis ca farmecul Craciunului piere o data cu trecerea anilor dar m-am inselat. Nu piere farmecul Craciunul. El este doar calcat in picioare de responsabilitati stupide. Daca nu vreau sa primesc colindatori nu ii voi primi. Cine spune ca trebuie? Lumea? Ei bine, mi se rupe! Cine spune ca trebuie sa fac sarmale daca oricum le voi manca in vizitele “strict necesare”? De ce trebuie sa cumpar vin daca oricum mie nu imi place? De ce trebuie totul facut doar pentru ca trebuie?
Cred ca a venit momentul sa ma bucur din nou de Craciun. Nu am de gand sa fac vizite persoanelor cu care nu imi doresc sa imi petrec sarbatorile, nu am de gand sa primesc musafiri nedoriti si sub nici o forma nu am de gand sa fac o tona de mancare si un maraton de curatenie. Ma voi intalni cu toti cei dragi mie (daca vor accepta evident si daca nu vor avea responsabilitati stupide), voi primi colindatori (pentru ca vreau, nu pentru ca trebuie) si voi incerca sa ma baucur de aceste zile fara a tine cont de lucrurile care trebuiesc facute. Ideea e ca pentru a simti Craciunul cu adevarat am sa ma debarasez de toate responsabilitatile, de toate traditiile si voi face doar ce vreau. Daca am sa am chef sa stau in casa cu o ciocolata calda in mana, cu un film pe calculator si cu usa incuiata, exact asta voi face. Daca voi avea chef sa fac nanitza toata ziua, exact asta voi face.
Indiferent ce ar fi sunt sigura ca voi avea parte de un Craciun anul acesta pentru ca la urma urmei, ce poate fi mai craciunesc decat sa faci acele lucruri pe care ti le cere sufletul? Asa ca, promit ca anul acesta imi voi hrani sufletul cu orice imi va cere, fara a ma gandi la ce trebuie sa fac sau la ce nu ar trebui sa fac. Craciun fericit.
Etichete: craciun, spiritul craciunului
